Întoarcerea iubirii cu luna
Poezii - Editura pentru literatură universală - 1964
de Rafael Alberti(2018)
1 min lectură
Mediu
Lună erai, cu luna; așa te ridicai
din așternutul obosit, atât de mare
și sclipitoare-ncât cearceaful adormit
credea c-aprinde singur un soare neștiut.
Adânc ne era patul, un nemișcat bazin
suind cu încântare din apa irizată.
Pluteau scăldate-n lină lumină undele
ce le striveai cu brațele de ziduri.
Când, în sfârșit, urcai spre-naltele cristale
ce luna depărtată le străvedea visând.
Tu, lună, da, cu luna revărsată,
stinsă din nou cădeai în patul liniștit.
Și alte lucruri luna mi-aduse-n astă-noapte,
la răsăritu-i singur peste copacii muți.
Traducere Veronica Porumbacu