Rugăciune din celulă
de Radu Gyr(2019)
1 min lectură
Mediu
Doamne, păzește-mă, Doamne, ai milă...
Sunt ca o scorbură veche-ntr-un tei.
În nopatea mea și-a lăsat Amintirea prăsilă
toate năpârcile ei.
Nu mai pot s-o îndur, dezmățata.
Iese de peste tot, din pereți,
și-mi zvârle-n culcuș cu lopata
urzici și cărbuni și scaieți.
Doamne, nici pieptul, nici ochii, nici gura
nu vor săi mai rabde pojarul.
Mă zvârcolesc ca pe plită țiparul,
atât de cumplită-i arsura...
Seacă-mă, Doamne, de-aduceri aminte,
așa cum seci, vara, puhoaiele,
și nopțile mele aprinse despoaie-le,
cum, toamna, pădurea o despoi de veșminte.
Fii și tu, Doamne, o singură dată,
ucigaș și tâlhar la răscruci:
jefuiește-mi rădvanul meu cu năluci
și strânge-mi trecutul de beregată...
Pradă-mi tot cerul, hoțește-mi toți anii,
cum m-ai fura de arginți și podoabe...
Vreau să fiu sterp, cum sunt bolnavii,
și gol cum e stânca pe labe.
Cremene-n mine, -n osândă, -n omăt,
mușchiul tăcerii să mă înece,
furtunile dorului să dea îndărăt,
rupte din piatra mea rece.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Radu Gyr
- Tip
- Poezie
- An
- 2019
- Curent
- Tradiționalism
- Cuvinte
- 157
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Radu Gyr. “Rugăciune din celulă.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/radu-gyr/poezie/rugaciune-din-celulaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.