Pandurul
Balade – Ed. Blassco 2016
de Radu Gyr(2020)
1 min lectură
Mediu
Parângule, măi, căpitan de brume,
pandur cu ipingeaua lunii-n spate,
mă mai cunoști? Vin dintr-un fund de lume,
din mlaștina fântânii blestemate.
Dă-mi jnepii negri: leac amar să-mi fie,
dă-mi iezărul: genunchii să-mi sărute,
burhaiele să-mi lingă rana vie,
scobită de satâre arnăute
Iar ulii tăi albastre rotogoale
să-mi scrie peste sângele fierbinte...
Și-acum mai vin, doinind pe Jii, la vale,
pădurile proptinduse în flinte...
Și-acum mai scuipă țevile pucioasă,
să tremure-ntre perne dolofane
ciocoiul fonf și beizadeaua grasă
și pezevenghii putrezi din rădvane...
Nu m-au răpus mișeii, nici vânzarea,
și duhul meu când aue și geme
ca viforul zbârlește toată zarea
și ca un clopot cântă peste vreme.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Radu Gyr
- Tip
- Poezie
- An
- 2020
- Curent
- Tradiționalism
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Radu Gyr. “Pandurul .” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/radu-gyr/poezie/pandurulIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.