Destin
de Radu Gyr(2020)
1 min lectură
Mediu
Și anii cresc ca mustul roșu-n linuri...
Savanții distilând în alambic
sublimul tot și putredul nimic,
aceleași întrebări și-aceleași chinuri.
Și viața jucând, goală, din buric,
pe mesele amarelor festinuri,
și cupa lunii plină de veninuri,
sub inocentul lunii borangic.
Și noi curgând, nestinsă cărăruie,
din morți în prunci, din zâmbet în suspin...
Sărutul tămâind ca o cățuie
ca să se facă sabie și spin,
și-același am târât din cer în cuie
și-același sfânt și-nsângerat destin.