Statornicie
de Radu Cârneci(2010)
1 min lectură
Mediu
Pământ al strămoșilor mei, fruct amar,
te rotești în mine înnobilându-mă:
gust luminos de toamnă.
Aici sunt flăcări de comori,
flăcări de oase,
nopți de străbuni,
iată: vin voievozii pe cai de vânt,
străvezii armate trec
printre zidiri înalte, ca prin păduri -
timp întors în mine,
umbre dragi.
Vale a stelelor,
vale a soarelui,
cu margini de horbotă, dans -
aici mă așteaptă femeia iubită,
aici sămânța stirpei mele
asemenea ierbii.
Pământ al ochilor mei
și al genunchilor evlavioși,
fruct dulce al mâinilor mele, iată,
timpul mă schimbă în ceață de aur,
iată, intru în anotimpul de taină, apă adâncă
Sunt ca o pasăre,
care vine
și pleacă
și pleacă și vine
și pleacă și vine și moare aici.