,,I-ai văzut?`` ,,Mă dezbrăcam și mi-a poruncit: aprinde lampa!`` ,,Te pândea?`` ,,Apoi m-a ademenit în baie cu miro-

Mai ales seara, seara când lumea pare un vulcan stins și aerul o rugăciune către îngeri, mai

Îmbrățișați ca naufragiatul cu scândura ne hărțuim și ne salvăm aruncându-ne unul în brațele celuilalt, Și totuși gura pentru refuz și

Zăbovește la oglindă: cum îi stă părul și cum, ca o cocotă alege parfumul, unul care

Îmi arată curbura spatelui ,,Făcută anume să alunece rochia``. Oftează fără să o doară: ,,Cu gura cântă la

O ajung din urmă și o întreb dacă este ea ,,Eu sunt”, îmi răspunde, ,,Eu în carne și oase”. Observând-o atent, am dubii: este și nu este ea în

Ce mai faci ce mai faci Ce să fac ce să fac Văd că nu mai porți pălărie Văd și eu că nu mai port pălărie Apropo mai scrii mai scrii Din ce

Ritualul e neschimbat: aceeași este mansarda și aceleași sunt cafeaua, gesturile,

Deci se confirmă: ,,Te-am iubit și te părăsesc``. Și mi-a înapoiat plângând toate darurile: colireul, mărgelele, broșa

Experiența îi îngăduie jocul și-i aprinde imaginația: de la fiecare va lua ce-i mai frumos ca să obțină

În yorkshire la leeds pasămite nu ploua Pe aeroportul de cristal singura muscă lihnită de foame din anglia ateriză pe-o pată de forma româniei

Nu mă pizmuiți! N-am fost mai cuceritor ca alții; mai limbut, poate, deși nu dau nume; evoc experiențe la care adaug și

Viață înlocuită cu altceva. Morminte calde pe cer. Îngerul meu păzitor mă pedepsește cu fier. O mână întinsă de tine stârnește adieri de

Rememoreză dintr-un jurnal, cum fac bărbații, numele jupâneselor cucerite: parcă răsar scânteieri și ți se

Am deschis ușa coliviei: Hai du-te o implor Pasărea mea captivă bâjbâie spațiul se izbește de transparențe plânge și-i este milă de

I s-a cerut sa se legitimeze: nu avea acte A fost intrebata cu ce a gresit si ea a ridicat din umeri \"Recunoaste ca traiesti in concubinaj cu

Împărăția s-a copt, ovăz, livadă, strugure. Roșu-i câlcâiul fecioarei, nu-ți pasă. Și lumini, lumini cât niște provincii romane. Cei bătrâni se

Orașul privit prin plasma sangvină pare coborât dintr-un suflet slav Toți împachetează și pleacă hei nici urmă de hoinăreală lirică Convorbiri

Din nou spre apus cu căruța și caii să ne tăvălim ca Jean Jacques în mirodeniile pământului, prin lanuri primăvăratice copiii noștri țapi

Vara plină de învățături, cer înstelat! Nebuniile noastre între 5 și 8! Ore dulci! Pietre fericite purtate în mâinile ei! În păr iasomia,

Înainte sau înapoi același drum previzibil Și dragostea s-a dovedit a fi un butoi gol în care pe tine singur te-ai iubit O dragoste nemărginită

“I s-a cerut sa se legitimeze: nu avea acte A fost intrebata cu ce a gresit si ea a ridicat din umeri > a zbierat acuzarea > > a raspuns lacrima si

În noaptea de 31 dec 82 mi-am petrecut revelionul în W.C.ul gării de nord unde am compus un eseu despre “buda la români” și i l-am citit