Mitologii subiective
Fata Morgana - fragment
de Octavian Paler(2015)
1 min lectură
Mediu
Piramidele sunt goale, repetă unii cu încăpățânare și tristețe, în vreme ce Don Quijote, fericit și eroic, pornește, scoțând un strigăt de tiumf, spre altă moară de vânt. Îndoielile, ca și iluziile, se întâlnesc în vârful piramidei.
........................
N-am fost capabil niciodată să discut despre moarte perfect liniștit și fără contradicții. Și, probabil, ar trebui să mă mulțumesc că în deșert piramida nu înseamnă mai mult, dar nici mai puțin, decât înseamnă catargul de care se leaga Ulise; pentru a nu ne ucide sirenele dansând pe nisip…
Trebuie să mă reîntorc la Œdipe și la sfinxul grec. Vârful piramidei e un zeu provizoriu. El mă lasă singur cu tentativele mele de a deprinde arta dificilă a măsurii, cea care îmi lipsește de câte ori mă încurc în propriile mele declarații despre fericire.