popas nocturn in singuratate
de Nicolae Sirius(2003)
1 min lectură
Mediu
Vine încet, dar nu-i văd fața...
Doar evantaiul nopții îl simt
cum se mișcă, încet.
Si totuși ea este... E destul de aproape.
Imi șopteste ceva
deși nu are de unde să știe că nu îneleg,
și iar se retrage în umbra castanilor
de peste râu... și iarăși apare
de parcă iubita-mi de odinioară
ar fi.
Și cântec duios începe iarba...
Și-n valuri ușoare
cu sunet de mare
de marginea drumului
vântul
se sparge.
Se poate să fie doar înserarea,
îmi spun.
Inserarea în chip de fată
a mai venit odată... încercând loc
să-și facă în sufletul meu.
Dar pe-atunci ce tăcută a fost
iarba... Ce departe de mine, întristat
a plecat vântul.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicolae Sirius
- Tip
- Poezie
- An
- 2003
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicolae Sirius. “popas nocturn in singuratate.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nicolae-sirius-0005163/poezie/popas-nocturn-in-singuratateIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.