Străfund de ochi
de Nichita Stănescu(2003)
1 min lectură
Mediu
Valul venind spre mine a împietrit în aer.
O, chiar și tu, iubito, ai rămas
într-o deplină nemișcare.
Și timpul are febră.
O, el mă arde.
Secunda este fixă ca o perlă
și stropii valului atârnă-n aer.
Tu, atât apuc să strig, tu
și cuvântul începe să se vadă
încet, încet, cum se vede lăsarea de noapte,
cuvânt din două litere: tu.
Animal monstruos – înțelesul –
s-a oprit, și începe să se vadă...