Spre semn
de Nichita Stănescu(2003)
1 min lectură
Mediu
Până și ciuperca gri a creierului
e mult prea materială.
Păr, piele, meninge, alb...
Ca și cum am mângâia o tablă
de logaritmi.
Pune degetul pe cifră!
Să fie aceasta un înțeles al pipăitului?
Atâta lumină îți taie vederea
până când îți pui geana
pe o rază de soare!...
Dar are aceasta vreun înțeles?
Unde sunteți voi, stări ale neliniștii
și tu Insignă, unde ești?
Îmi pun tâmplele
între literă și hârtie
- Dar nu este nici un loc între ele,
râse îngerul, –
ce cauți tu, acolo, în îmbrățișarea lor?