Soldatul și pasărea
de Nichita Stănescu(2003)
1 min lectură
Mediu
- Ești trist astă-seară, îi spuse pasărea,
văd eu că ești trist...
- Nu, nu – răspunse soldatul,
- Și totuși pari trist, zise pasărea cea albă,
pari trist.
- Nu, nu sunt trist, răspunse soldatul,
nu, nu.
- Ești trist astă-seară, văd eu,
ai ceva pe suflet – mai zise
pasărea albă.
- Nu, nu sunt trist – și lasă-mă-n pace!
se răsti la ea soldatul.
Pasărea se desprinse de pe brațul lui
și zbură fâlfâind din aripile ei mari
și albe, foarte albe.
- Unde-o fi plecat pasărea aia cuvântătoare?
se trezi deodată soldatul, vorbind
singur.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichita Stănescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2003
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichita Stănescu. “Soldatul și pasărea.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-stanescu/poezie/soldatul-si-pasareaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.