Ridicare de cuvinte
de Nichita Stănescu(2003)
1 min lectură
Mediu
Astfel, ca pielea
de pe o oaie tunsă, se ridică ziua.
Greu este să jupuiești o piatră de sinele său.
Greu este să-l jupuiești pe grec de amintiri.
Dar de ce să vorbim noi, aceasta!
La urma urmelor
și lumina are piele,
și lumina poate fi jupuită...
Deci
și lumina este vinovată că este.
Vine aer curat
o dată cu mileniul.
Noi suntem frumoși;
De ce n-am fi frumoși?
Ne mâncăm unii pe alții
numai din foame
din adorație
din structură
din amor.
N-are importanță.
Noi suntem ceea ce suntem,
adică frumoși.
Port în inima mea sângele
mereu nemișcat.
Port în ochiul meu lacrima
mereu sărată.
Port îngerul în mijlocul cerului.