Prin tunelul oranj (IV)
de Nichita Stănescu(2003)
1 min lectură
Mediu
Pe cine trebuie să pedepsesc eu prin moartea mea?
Pe ce violet trebuie să-l văduvesc de vânăt?
Bucuria mea de a fi
a cărui ochi lacrimă este?
De ce mi-ai dat mai mult decât trecătorul meu zid?
De ce mă obligi să gândesc cu vederea?
De ce trebuie să țin câte un măr în fiecare mână,
când mâna pe sine însăși se ține,
și fără de durere?!