Pomule, copacule; cântec, sau altfel spus, repede ochire asupra plantelor
de Nichita Stănescu(2009)
1 min lectură
Mediu
Pomule, copacule,
ai inimi cu miile
și umbre, cu sutele -
nu te latră câinele.
Îți ții inimile-afară.
Îmi țin inima în seară,
trupul meu o înconjoară,
Pomule, copacule,
ai inimi cu miile
și umbre, cu sutele -
nu te latră câinele.
Numai inima mea - una
întruna mi-o latră luna.
Pomule, copacule,
ai inimi cu miile
și umbre, cu sutele -
nu te latră câinele.
Dar când toamna dă în iarnă,
inimile ți se darmă
de din verde către galben
cum văzui la domnul carpen.
Numai inima mea neagră
necăzută stă și-ntreagă.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichita Stănescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichita Stănescu. “Pomule, copacule; cântec, sau altfel spus, repede ochire asupra plantelor.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-stanescu/poezie/pomule-copacule-cantec-sau-altfel-spus-repede-ochire-asupra-plantelorIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.