Pământ
de Nichita Stănescu(2009)
1 min lectură
Mediu
Care, cum a rostit cuvântul,
a dispărut cu noapte și vântul
iar ochilor le-a mai rămas să vadă
doar urmele lor umede în zăpadă.
Unde s-au dus?
De ce s-or fi dus?
De ce au rostit cuvântul nesupus?
Departe de noi
între huile și antracite,
gem stelele carului mare stâlcite.
O, nu rostiți cuvântul acela știut!...
E iarnă în patima lutului mut
și peste amurg a nins cu fulgi roșii,
groaznici fulgi roșii!
Tribuna, 1957
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichita Stănescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 75
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichita Stănescu. “Pământ.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-stanescu/poezie/pamant-1839403Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.