Mizerabile pietre
de Nichita Stănescu(2009)
1 min lectură
Mediu
Mizerabile pietre
se lasă linse de cuvinte
și numai astfel se topesc,
dispar numai în dinții silabelor.
Cât de greu trebuie că îți este
ție, suflet gramatical,
să te sprijini
de-o pantă de munte
fără s-o sfărâmi.
Mă-ntreb ce ne putem face
cu ideea de piatră. Va trebui
s-o ținem în cuvinte
pentru că pietrele, sunt convins,
v-ar sfărâma imediat
sub apăsarea ei, dac-ar ști-o.
Și mă gândesc că și noi
ne-am sfărâma imediat
dac-am înțelege ideea
care ne scrie cu o rază violentă.