Melodie povestită
de Nichita Stănescu(2003)
1 min lectură
Mediu
Dragostea pe care ți-o purtam pe-atunci
făcea din mine un bărbat aproape frumos.
Mă gândeam până la orizont
și chiar
izbutisem să mă gândesc până la soare.
Erai atât de subțire, și coama neagră
ți-o lăsai fluturată, pe umeri.
Când vorbeai, glasul tău ucidea fantome
și bătaia inimii mele îți dădea ocol
ca o planetă ce-ntârzie...
Acum,
când întâmplarea binecuvântată
mi te-a adus în cale,
soarele meu se întunecă,
și cerul și-arată stelele sticloase,
ca să mă gândesc încordat până la stele!
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichita Stănescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2003
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichita Stănescu. “Melodie povestită.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-stanescu/poezie/melodie-povestitaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.