La lemne
de Nichita Stănescu(2009)
1 min lectură
Mediu
Iarna a prins în suflete altoi.
Ne e frig; și pădurile cad peste noi!
Iată pe dricul săniei abia încap
șase- șapte coceni, cap la cap
Dar de-ar veni geruruile cu grijania
ne-am ars peste vetre gardul și sania.
Ne e frig; și pădurile cad peste noi!
Colonelul răcnește să dam înapoi.
Cum să- ți mai tragi mâna de pe secure
când ea e flămândă de lemn, de pădure?
Ne e frig, dar el răcnește să ne întoarcem acasă.
Colonelului ce-i pasă ?
...Inima a mânjit cu roșu ghețușca...
Mai a dracului e furca decât pușca.
Tribuna, 1957