La lemne
de Nichita Stănescu(2009)
1 min lectură
Mediu
Iarna a prins în suflete altoi.
Ne e frig; și pădurile cad peste noi!
Iată pe dricul săniei abia încap
șase- șapte coceni, cap la cap
Dar de-ar veni geruruile cu grijania
ne-am ars peste vetre gardul și sania.
Ne e frig; și pădurile cad peste noi!
Colonelul răcnește să dam înapoi.
Cum să- ți mai tragi mâna de pe secure
când ea e flămândă de lemn, de pădure?
Ne e frig, dar el răcnește să ne întoarcem acasă.
Colonelului ce-i pasă ?
...Inima a mânjit cu roșu ghețușca...
Mai a dracului e furca decât pușca.
Tribuna, 1957
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichita Stănescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichita Stănescu. “La lemne.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-stanescu/poezie/la-lemneIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.