Invizibilul soare
de Nichita Stănescu(2003)
1 min lectură
Mediu
Mari parașute coborau în ocean
capsula.
Noi stăteam ca niște cuvinte
alcătuind unii lângă alții
un înțeles de frază
o vorbire întrupată
a unei mari ființe.
Norii erau pleoape zdrențuite
dezvelind mereu acel albastru iris
și portocaliu.
Atunci am simțit cu toții
că începuse să răsară
marele, invizibilul soare.
Cuvintele ni se aprinseră
cu flacără înceată și înaltă.