Înserare marină
de Nichita Stănescu(2004)
1 min lectură
Mediu
Și liniștea-i suptă-n vârtej monoton,
de pietre lungi.
Mi-amintesc ca prin fum îmbinatele dungi
ale sprâncenelor tale…
Desigur adorm, pe nebăgate de seamă adorm
spre țărmul mării neroditoare.
Liniștea-i suptă-n vârtej uniform
și vin sentimentele – o știu
după foșnetul ierbii, verzui și târziu,
după pocnetul monoton din cristale.
Vin sentimentele prin iarbă, târând
un soare prelung și o lună prelungă, arzând.
Îți vor găsi gleznele, îți vor izbi gleznele,
cu umbre de fosfor te vor izbi în curând.
E marea aproape și nefoșnitoare.
O știu după scoicile-nfipte în pietrele lungi,
După gustul surâsului tău, ca de sare.
Și liniștea-i suptă-n vârtej uniform.
Desigur adorm. Surâzând o s-adorm.
Cu ochii deschiși,
în picioare.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichita Stănescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2004
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichita Stănescu. “Înserare marină.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-stanescu/poezie/inserare-marinaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.