Gazela
de Nichita Stănescu(2002)
1 min lectură
Mediu
Ea isi puse mana ei cea dalba de copila
Pe umerele meu cel negru si paros,
Ea mirosise intocmai cum e floarea de zambila,
Eu stam paralizat si fioros,
Venisem s-o mananc de foame,
S-o rod oscior dupa oscior
Spre dintii mei canini,ah,doamne!-
Ea mi-a suras tulburator;
De-atunce lesinat in poala-i,
A ei,pe mine,lent ma mistuieste.
Eu sunt un leu mancat de o gazela.