Către Hypnos
de Nichita Stănescu(2003)
2 min lectură
Mediu
Către Hypnos
I
Ei dormeau. Ei se nășteau dormind;
strigăt prin somn cădeau cuvintele
născându-i din ultima silabă.
Creșteau dormind, se îndrăgosteau
dormind și nunta
și-o celebrau în somn.
Întemeiau așezări de cuvinte, în somn.
Femeile lor nășteau în somn,
iar ei, cu toții, îmbătrâneau
în somn
și mureau astfel.
Tineri dormind, le luau locul
în vis,
noi și sfâșietoare cuvinte adormite
înlocuiau
vechile, profund adormitele
cuvinte.
II
Dar să se trezească,
aceasta
nu o voia, nici unul.
Ei trăiau în somn pentru că
numai în vis
trăiau cu tot trupul deodată.
Păsările lor zburau dormind,
peștii lor înotau dormind.
Caii lor galopau în somn
și toamna
în vii, se coceau struguri
de vis.
Nimenea și
nici unul nu voia să se trezească,
pentru că numai astfel
forma lor le aparținea
în întregime și toată
deodată.
III
Ei îi urau pe cei treji.
Spuneau că cei ce sunt treji
nu trăiesc în ei înșiși.
Spuneau că cei treji
nu sunt altceva decât
privire, atunci când privesc,
auz, atunci când aud,
durere, atunci când se-ndurerează.
Ei îi urau pe cei treji.
Spuneau că cei ce sunt treji
nu sunt în stare
să-și locuiască
tot trupul deodată
ci,
ca și cum ar fi goi
pe dinăuntru,
ei, cei treji, aleargă tot timpul
în ei înșiși
fiind rând pe rând
numai o gleznă
sau
numai o tâmplă
sau
numai un braț, -
restul trupului azvârlindu-și-l
rând pe rând în tenebre.
IV
Ei îi urau pe cei treji
numindu-i
\"Cei fără de trup\"
Dar ura lor
din când în când devenea
colosală
pentru că, spuneau ei,
însăși privirea se poate trezi
și-atunci în ea nu mai trăiesc
toate culorile deodată,
… însuși auzul se poate trezi
și-atunci în el
nu mai trăiesc
toate sunetele deodată
Și însăși culoarea se poate trezi
și-atunci în ea
nu mai trăiesc
toate vibrațiile deodată
Și însuși sunetul se poate trezi
și-atunci în el
nu mai trăiesc
toate amintirile deodată…
V
Ei dormeau. Ei se nășteau dormind.
Se înmulțeau dormind.
Mureau dormind.
Dar tot timpul erau identici
Cu trupul lor.
Ei trăiau în vis
și chiar și arborii
ca să-i adumbrească trebuiau
mai întâi să adoarmă
putând numai astfel să-și zvârle
peste trupurile lor întregi
și umbra și rădăcinile lor.