Cântec de dor
de Nichita Stănescu(2002)
1 min lectură
Mediu
Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo și sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile și apele care ți-au cutreierat
nopțile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Mă jucam cu pălmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
și tu nu mă mai băgai de seamă.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar așa, de tristețea amurgurilor.
Ori poate de drag
și de blândețe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Mă culcasem lângă glasul tău și te iubeam.
Decembrie 1956
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichita Stănescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2002
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichita Stănescu. “Cântec de dor.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-stanescu/poezie/cantec-de-dor-20816Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.