Legea ca loc de unde se pleacă
de Nichita Stănescu(2003)
2 min lectură
Mediu
Din volumul \"Fiziologia poeziei\"
III. Contemplarea lumii din afara ei
*
Întâmplarea supraviețuiește legii.
*
Înțelepciunea e sicriul nostru. Dragostea, puterea de a iubi împodobită de erori ca fluturele de polen, numai ea ne face să trăim.
A iubi, ca și trecerea timpului, ne îndepărtează de lege.
Timpul este depărtarea dintre lege și eroare.
*
Cuvintele, dacă sunt ale poeziei, seamănă cu trupul omului. Bunăoară: a fi – adică mai nimica și o lungime.
Uitați-vă, vă zic, leit trupul omului.
Bunăoară: a avea – un fel de dantelă, un fel de pierdere, un fel de margine a nimicului.
Seamănă cu trupul omului?
Da, întocmai seamănă cu trupul omului.
Iar această identificare nu este făcută prin vedere, ci prin dragoste, prin sentiment.
*
Prin dragoste, prin sentiment, prin această fereastră a legii ne uităm și noi cu colțul inimii noastre.
*
Legea ne ține pe toți. Numai trădarea ei ne face să fim.
Întâmplarea supraviețuiește legii.
Viață are numai vinovatul.
Părăsirea și pângărirea geometriei e carnea bietului nostru suflet.
*
Libertatea este o durere.
Puterea de a ne durea e demnitatea trădării noastre față de lege.
E abia ruptura razei.
*
Întâmplarea supraviețuiește legii.
Ne amintim durerea.
Legea e locul care doare, nu locul, ci durerea locului e trista noastră libertate, nu locul, ci durerea locului e fascinanta noastră viață.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichita Stănescu
- Tip
- jurnal
- An
- 2003
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 219
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichita Stănescu. “Legea ca loc de unde se pleacă.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-stanescu/jurnal/legea-ca-loc-de-unde-se-pleacaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.