Immanuel Kant
de Nichita Danilov(2005)
1 min lectură
Mediu
Fecioara neagră stă la pian. Are craniul
ras până la sânge. Nu cântă. Cineva i-a pilit
ușor dinții. Acum își dezlipește pleoapele
și se admiră într-o oglinjoară concavă. Își face
din ochi.
În spatele ei, eu cânt la trompetă. Cineva
mi-a ras țeasta până la sânge. Pleoapele mi-au lunecat
peste ochii apatici. Acum semăn
puțin cu Immanuel Kant.