Fiu al omului
de Nichita Danilov(2005)
1 min lectură
Mediu
1.
Peste tatăl meu
trist cade umbra
și tata cosește. În urma lui
mama leagă snopii
cosiți. Li se lungește umbra
pe paiștea arsă.
2.
Mă privește tata din urmă
și-l simt, dar nu-mi întorc
spre el fața. O aud
pe mama cum mă strigă
din urmă, dar nu-mi întorc spre ea fața…
3.
…O, fiu al omului,
fiu al omului…Nimic, nimic…