Rampă
de Mircea Popovici(2011)
1 min lectură
Mediu
Ochii dracului, semafoarele;
ne bălăcim în cercuri de fier.
Traversele se succed fără rost;
brațele se urcă toate la cer.
Deasupra, vămile semn de-ntrebare;
mesteacănul grăbit de la geam,
era prieten cu noaptea.
Lângă mine, copiii au mâinile cât un dram.
Încă o haltă, melci de-ntuneric.
Între tampoane - a murit un vecin
robust ca pietrișul drumului,
măreț, neobrăzat de senin.