Covor pătrat
de Mircea Popovici(2010)
1 min lectură
Mediu
Să stăm culcați pe covorul pătrat
ca-ntr-o vrajă cu multe variațiuni:
ultimul capitol nu-i niciodată-ncheiat
cu răvășite texte ce trebuie să le-aduni.
Dilatând legăturile noastre concise
ți-am citit pe buze róndele vorbe nescrise.
Aprinde-mi țigara ce șade în degete spin
– să nu ratăm visul cândva solemn început.
De jur împrejur formele se schimbă, nu țin,
măcar să ordonăm pe cele ce ne-au plăcut.
Pe covorul pătrat, cu desen serafic,
e-mprăștiat conturul nostru biografic.