Noapte banală ~Mihu Dragomir ~ Bausem prea mult în noaptea - aceea... Era ora când totul ti se pare posibil, chiar si invierea din

Iata mainile: dogoresc fruntea: cer vanat de tunete iata parcul: nimeni iarba e umeda ca o inviatie la nemurire iata-mă: te astept când vei

Reconstituiri vagi; strada prafoasa De mahala orientala, ora sase, Obosit de darnicia prietenului care turnase Vinul peste pahare, pe masa. Geam

Vânt, dumbrăvi, și optsprezece ani ... Strada cu salcâmi sau cu castani, primăvară-n balta renăscută, zile ce-amintirea le sărută ... Fată cu

Căruțele-au lăsat pe stradă paie și blocurile s-au înmiresmat. Aș strânge-aceste raze în odaie, le-aș presăra pe pernă și în pat, și la întâiul

Numai cât te gândesc, și sângele dansează în jurul inimii, numai cât te aud, și sângele se resfiră ca o harfă. Poate nu știi, poate n-ai să

Acum – e bine. Iar suntem străini. Nimic din mine nu-i al tău. Nimica. Tăceri, și-atât, trecând prin brazi și pini, s-au dus de mult nesomnu-n

Știu, doar parcul e de vină că nu suntem amândoi. Prea-nvelitu-s-a-n rugină prea valsează trist în foi. Eu, la braț numai cu mine, caut

Cu-armurile-i grele de toamnă târzie balta ne cheamă din nou. Lotca scâncește, ca vie, și-n sălcii atârnă același nesigur ecou. Șerpii beau,

Tu vei vrea tot mai multe-mbrățișări în seara aceea de mai. De departe voi auzi tainicele chemări ale iubirii ascunse în Moarte. Transfigurați