Când marea...
de Mihai Eminescu(2009)
1 min lectură
Mediu
Când marea turbează de valuri împinsă
Și-și scutură coama de spume și vânt,
Când nori - alung ziua din lumea cea plânsă
Când tunete cânt\';
Atunci printre nouri, prin vânt și prin unde
O rază de aur se toarce ușor
Și-n fundul sălbatec al mărei pătrunde
Prin vânt și prin nor.
Ce caută raza din ceruri venită,
Din galbena steauă ce-aleargă prin cer,
Ce caută-n mare, în noaptea-i cernită
Und\' razele pier?
În fundul cel umed al mărei turbate,
În lumea-i noptoasă, în sânu-i de-amar,
Lucește o steauă în piatră schimbată,
În mărgăritar.
E-amantul a stelei ce palidă trece
Și-aruncă prin nori a ei rază de nea,
E-amantul căzut dintre stele, ce rece
În mare murea.
Ediție critică îngrijită de Perpessicius.
Reproducere după manuscrise 1866-1869.