Când privești oglinda mărei
Poezii postume
de Mihai Eminescu(2009)
1 min lectură
Mediu
Când privești oglinda mărei,
Vezi în ea
țărmuri verzi și cerul sărei,
Nor și stea.
Unda-n plesnetul ei geme
Și Eol
Sună-n papura ce freme
Barcarol.
Un minut dacă te-ai pierde,
Tu, măcar
Sub noianul mărei verde
Și amar,
Colo-n umeda-i pustie,
Ca-n sicriu,
Te-ai simți pe vecinicie
Mort de viu.
Vezi pe buza mea pălită
Un surâs,
Vezi pe fruntea-mi liniștită
Dulce vis,
Și al luncei vânt de vară
Călduros
Cântă-n lira mea amară
Lănguros.
De-ai pătrunde c-o privire
Al meu sân,
Să vezi marea-i de mâhnire
Și venin,
Ai cunoaște - atuncia bine
Traiul meu:
Suflet mort, zâmbiri senine —
Iată eu.
Reproduceri după manuscrise din perioada 1866-1869.
Editie critică îngrijită de Perpessicius.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Eminescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Curent
- Romantism
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Eminescu. “Când privești oglinda mărei.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/mihai-eminescu/poezie/cand-privesti-oglinda-mareiIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.