Când...
Poezii postume
de Mihai Eminescu(2009)
1 min lectură
Mediu
Când luna prin nouri pe lume veghiază,
Când fie-ce undă se-mbracă c-o rază,
Când cântă ai somnului ginii nătângi —
Tu tremuri și plângi.
Când luna aruncă o pală lumină
Prin merii în floare-nșirați în grădină,
La trunchiul unuia pe tine te-aștept—
Visând de deștept.
Când soarele arde și ceru-i văpae,
Pe-a lacului valuri profunde bălae,
Pe-o barcă împinsă de valuri ce merg —
La tine alerg.
Când vântul e-o taină, când frunza e mută,
Misterul surâde prin lumea tăcută,
Culeg pe-a ta frunte sublime visări —
Pe ochi sărutări.
Amorul își moaiă aripele-i stinse,
Tu-nchizi surâzândă lungi genele-ți plânse,
Și fruntea mea pală pe pieptu-ți așezi -
Surâzi și veghezi.
Nebună copilă, ce-amesteci plăcerea
Cu lacrimi pe care le naște durerea,
Nebună copilă cu-amorul ceresc —
O cât te iubesc!
Reproduceri după manuscrise din perioada 1866-1869.
Editie critică îngrijită de Perpessicius.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Eminescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Curent
- Romantism
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Eminescu. “Când....” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/mihai-eminescu/poezie/cand-13892550Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.