Când amintirile...
de Mihai Eminescu(2006)
1 min lectură
Mediu
Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung și cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.
Deasupra casei tale ies
Și azi aceleași stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioșării mele.
Și peste arbori răsfirați
Răsare blânda lună,
Ce ne găsea îmbrățișați
Șoptindu-ne-mpreună.
A noastre inimi își jurau
Credință pe toți vecii,
Când pe cărări se scuturau
De floare liliecii.
Putut-au oare-atâta dor
În noapte să se stângă,
Când valurile de izvor
N-au încetat să plângă,
Când luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-și,
Când ochii tăi, tot încă mari,
Se uită dulci și galeși?
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Eminescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2006
- Curent
- Romantism
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Eminescu. “Când amintirile....” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/mihai-eminescu/poezie/cand-amintirile-2Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.