Când totul doarme și-i pierdut
Când inima zdrobită cade la pământ
Când toate visele s-au năruit
Și marea de iubire s-a sfârșit,
Când de pe obrazul meu se va șterge lacrima,
Atunci voi putea
A fi sau a nu fi
Aceasta-i întrebarea
Pe care mulți și-au pus-o
Însă puțini au fost cei care,
Curaj au avut să-i dea răspuns
Răspunsul nu contează, căci simți în tine
Că te sfârșești și
Cineva se plânge că este ofensat,
Nu poate suporta ofensa,
Semn rău pentru el
Ar trebui să nu poată suporta lauda
Când mă lauda cineva mă cuprinde panica
Dacă ar afla tot ce nu știu, tot ce nu
-În ce se măsoară dragostea?
-În veșnicii, ai raspuns!
-Dar timpul, în ce se măsoară timpul?
-Timpul, în veșnicii infinite!
-În ce se măsoară ceea ce simți tu?
-În lacrimi!
-Dar ce simt
Plouă cu stropi mărunți
Prin noaptea de catran,
La margine de suflet,
Cărunt, uitat de ani.
Ploua prin vis, prin gând
Al nopții slab cuvânt
Cu picături ce dor
Din suflet împânzit în
În singurătatea neagră
Se prelinge-o lacrimă,
A unui suflet uitat
Departe în ani îngropat.
În întunericul morbid
Plânge amar, neîncetat,
Un suflet gol, un suflet trist
De jos din temelii
Ai crezut că te poți juca cu inima mea,
Ai crezut că poți câștiga,
Tot ce ai pierdut cândva.
Ai crezut, fără să gândești,
Ai tăcut, fără să vorbești,
Ai pierdut, fără să știi
Că-ntr-o zi și eu
Lumea mea e mică, complicată,
Lumea ta e simplă, minunată,
Lumea noastră e undeva,
Între lumea mea și lumea ta.
Lumea mea e ploaie și furtună,
Lacrimi curg șiroaie, fulgere se-adună.
Lumea
Credeam, speram, visam,
Odată, cândva, undeva,
Într-o lume a mea,
Mica, ciudată și neconturată.
Visam, speram, credeam,
Că cineva, de undeva, cândva,
Va veni în lumea mea
Și va lua tistețea
Acum aș vrea să-ți spun
Ce simt și ce gândesc,
Dar sufletul mi-e mut
Și tac și te privesc !
Acum aș vrea să strig
Ce simt și ce gândesc,
Dar nu pot să te-nfrunt
Și plâng și te privesc
Încă o zi, încă o noapte
Închid ochii, îi deschid și merg mai departe
Încă o zi trece pe lânga mine
Și mă întreb: cu visele mele cum rămâne ?
Un dor nebun mă bate pe umăr
Închid ochii și încep
Sunt eu în alta ființa ?
Sunt eu în alt cineva
Dar nu este cu putință
Și oricum mă va durea.
Mă simt ca un om sfârșit
Ce tot și-a risipit
Mă simt un om de bine
Căci nu semăn cu tine.
Aș
La marginea sufletului meu
Stau visele ascunse
Acolo se ascund mereu
De durerea ce le împinge
La marginea geamului meu
Se ascunde luna
Dacă e sau nu
Mie îmi e tot una
La marginea
Se presupune că atunci când îți alegi cuvintele nu trebuie să se observe cu câtă greutate le alegi, trebuie să fie naturale și spontane. Unii vor să pară perfecți de dragul artei nu le ajunge
A trebuit vreodată să iei o decizie importantă ? Þi s-a întâmplat să nu ai decît două variante ? Da sau Nu, să te retragi sau să continui, să vorbești sau să nu vorbești, să minți sau să spui