235
de Michelangello Buonarroti(2010)
1 min lectură
Mediu
Un om într-o femeie, -nainte de zei
vorbeste prin gura ei;
la vorbele-i blajine,
eu nu mai pot să fiu stăpân pe mine.
Din mine mă desprinde
și astfel, din afară,
de mine însumi mila mă cuprinde…
Frumosu-i chip când cearcă să mă-nvețe
să-nving a patimii povară,
văd moartea-n orișicare frumusețe.
Ah, faceți astfel, doamnă, care-mi treceți
prin jar și apă sufletul și plânsu-mi,
să nu mă mai întorc în mine însumi!