Dregătorul
de Mateiu I. Caragiale(2004)
1 min lectură
Mediu
Dregătorul
Smerit stă, dar privirea-i drăcească, ațintită,
Trăiește chiar pe pânza ce-l poartă-ntruchipat,
Iar grijile și truda adânc îi au brăzdat
De cute fața stinsă, firavă, ofilită.
Cu duhul său cel ager, cu mintea-i iscusită
El multe uneltit-a și câte-a și-ndurat,
Ca-ncet, treptat, s-ajungă, slăvit și tămâiat,
Șă ție țara-ntreagă sub gheara-i răstignită.
De jale și de groază cumplit semănător,
Atotputernicia-i de mare dregător,
Încununat de faimă fu fără țărmurire,
Așa că astăzi lumea se-ntreabă în zadar
Ce patimă ascunsă sau ce dezamăgire
Se-oglindă peste veacuri în zâmbetu-i amar?
1913
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mateiu I. Caragiale
- Tip
- Poezie
- An
- 2004
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Mateiu I. Caragiale. “Dregătorul.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/mateiu-i-caragiale/poezie/dregatorulIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.