Un punct orbitor
de Matei Vișniec(2010)
1 min lectură
Mediu
un punct orbitor se prăbușește chiar acum
peste oraș
străbate fulgerător creierul unui vatman
secționează în două părți egale
vitrina, manechinul și prețul
punctul se adâncește în linie dreaptă
străpunge încheietura mâinii mele
îmi sfărâmă genunchiul
și dispare în caldarâm
trecătorii s-au adunat tulburați
și privesc pe rând în rana mea
ca și cum ar pândi prin gaura cheii
stau înșirați unul după altul
se întunecă
și la lumina brichetelor aprinse
privesc prin rana mea
drept în miezul pământului