Mai sunt cinci, șase secunde
de Matei Vișniec(2010)
1 min lectură
Mediu
Așa cum îmi mâncase ea ficații,
așa voiam să-i mănânc și eu ficații
de aceea i-am spus, vreau să te văd goală în fața mea
jos pantofii, jos voalul de mireasă
fără pantofi și fără voal
ea deveni incandescentă,
dorința mea de răzbunare se topi
brusc
într-o secundă m-am simțit redevenit eu însumi
fricos, mic, neputincios, cameleon
am uitat brusc toate umilințele trecutului
am uitat brusc cei douăzeci de ani de logodnă
toate manevrele ei de mironosiță
bașca amanții, absențele chinuitoare, scrisorile lipsă
hai că nu-i așa grav, i-am spus
mai sunt cinci, șase secunde până la sfârșitul poemului
hai sărută-mă
* Orașul cu un singur locuitor; Antologie de poezie(1980-2004); Editura Paralela 45; București; 2004