În fiecare noapte, ea
de Matei Vișniec(2005)
1 min lectură
Mediu
În fiecare noapte, ea
după ce mă vede fericit, topit, terminat
adormit buștean în al nouălea cer
fuge la amanții ei
fericit, topit, terminat cum sunt
adormit buștean în al nouălea cer cum sunt
eu o simt cum se strecoară afară din inima mea
cum își extrage cu delicatețe
degetele
dintre degetele mele încleștate peste degetele ei
cum se desprinde de mine lăsându-mi doar ca așternut
aripa ei protectoare
fericit, topit, terminat cum sunt
adormit buștean în al nouălea cer cum sunt
eu o simt plutind prin încăpere
o simt cum se duce la dulap cum își pune
rochia decoltată pentru amanți, cum se parfumează
cu parfumul suav pentru amanți
cum își pune cerceii, mărgelele de argint pentru amanți
când iese ușa suspină
pragul se chircește sub pasul ei gol
traversarea grădinii îi ia o eternitate
pentru că ea când înaintează prin spațiu dă la o parte
iarba fir cu fir
așa iese ea noapte de noapte
și se duce la amanții ei
nici pisica nu o miaună nici câinele nu o mârâie
numai bufnița deschide ochii o singură dată
Înțelege totul și se culcă la loc