Gaura de șarpe
de Matei Vișniec(2005)
1 min lectură
Mediu
Ce nu-mi face ea
când e supărată pe toată lumea
ce poate fi la gura ei
când e supărată ea rău rău pe toată lumea
noroc de gaura de șarpe în care mă ascund
împreună cu șarpele de altfel care se face
mic mic
nici când îi trece ei supărarea nu avem
curajul să scoatem capul
ea se apleacă peste gaura de șarpe
ne strigă, face cu mâna, dar noi, nimic
stăm chitic
nici eu, nici șarpele nu îndrăznim
să ieșim din gaura de șarpe
singurul loc în care ea nu intră singură
pentru că se teme de întuneric
știu că sunteți acolo
spune ea cu o voce mieroasă, ieșiți până
nu mă supăr din nou
eu mă uit la șarpe, șarpele se uită la mine
știm noi ce știm, deocamdată
rămânem tăcuți în întuneric