Pădurea
de Marin Sorescu(2006)
1 min lectură
Mediu
O liniște solemnă și activă.
Milioane de frunze,
Milioane de ace de brad,
Oscilând pe un cadran imens.
Lemnul ca o aspirație a pământului,
A pietrei. Brazi, paltini, ulmi, stejari
Atâtea esențe de divinitate.
În jurul meu pădurea lucrează la cercuri.
În trunchiuri
Ciocănitoarea bate nituri
E o liniște încărcată
De febra înălțării unor catarge.
Unde plec, Doamne?