Durere pură
de Marin Sorescu(2005)
1 min lectură
Mediu
Nu mi-e rău ca să-mi fie bine,
Mi-e rău ca să-mi fie și mai rău.
Ca marea cu valuri verzi, înșelătoare,
Nici durerii nu-i poți ghici fundul.
Fac scufundări în durerea pură,
Esență de țipăt și disperare,
Și mă întorc la suprafață vânăt
Ca un scafandru care și-a pierdut
Rezervorul de oxigen.
Mă rog de împăratul peștilor
Să-mi trimită un rechin de treabă
Să-mi taie calea.
***
De ce eu trebuie să intru în acest spital
Și cel care trece acum prin fața lui
Să meargă mai departe?
De ce el să treacă de poartă fără să-i pese
De ce tocmai eu să intru?
De ce nu el, de ce nu altul?
De ce eu?
Întrebări la care nu s-a răspuns încă.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marin Sorescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Marin Sorescu. “Durere pură.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/marin-sorescu/poezie/durere-puraIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.