Bătrâni la Umbră
de Marin Sorescu(2006)
1 min lectură
Mediu
Obosești repede, uiți ușor,
Începi să vorbești singur,
Miști din buze...
Te surprinzi în oglindă mișcând din buze,
Știu cam cum o să fie când voi fi bătrân.
În fiecare vară am o zi, două, o săptămână
De bătrânețe.
Zbârcit, uscat ca un sâmbure de piersică în miezul zilei
Zemoase.
Un Ulise care uită de la mână până la gură,
Unde trebuia să se-ntoarcă,
De ce rătăcește pe mare
Și dacă e înainte sau după războiul Troiei.
Un Ulise cu puține șanse de-a săruta fumul ieșind de pe hornurile
Patriei.
Eziți între a-ți potrivi cravata
Sau a te strânge cu ea de gât.
40 de grade la umbră! Intru în casă
Si cu un ultim efort de memorie îmi aduc aminte
Cum mă cheamă.
Căldura toridă seamănă foarte mult cu bătrânețea.
Aceleași senzații.
Iei covoarele-n picioare
Te-mpiedici în papuci -
Îți coace o unghie,
Parcă ți se mișcă un dinte.
Vara ne simțim toți solidari:
Toți suntem bâtrâni,
Pân-la fătul din pântecul mamei.