Către...
de Lermontov Mihail Iurievici(2004)
1 min lectură
Mediu
1
Mă iartă! – cea din urmă oară
Ne întâlnim și mâna-ți țiu.
Mă iartă! – liberă poți iară
Să fii, dar fericită nu.
Știu, într-un val de-nfiorare,
Cândva tu iar vei trăsări,
Doar auzind un nume care
A fost al celui ce pieri.
2
Sunt vorbe cu tâlcuri puține.
Le-alungă cei mulți, cei trufași.
Dar ele sunt una cu tine,
Uitării nu poți să le lași.
O raclă-s cuvintele-acele,
Trecutu-ngropat e-n străfund.
Doar doi înțeleg ce spun ele,
Doar doi de-un fior se pătrund.
3
O clipă am fost împreună.
Alături – vecia-i nimic;
Simțirile toate, într-una,
Le-am ars – în sărutul unic.
Mă iartă! – fu scurtă iubirea,
Dar tu să regreți n-are rost:
Ce grea ne-a părut despărțirea!
Mai grea întâlnirea-ar fi fost.
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- An
- 2004
- Cuvinte
- 126
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Lermontov Mihail Iurievici. “Către....” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/lermontov-mihail-iurievici/poezie/catreIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.