Poemul odăilor
de Leonid Dimov(2002)
1 min lectură
Mediu
Ca seria spre fund să fie calmă
Sînt scoase ușile din loc în loc.
Adună-ți umerii cei reci sub palmă
Rămîi alături, să privim din toc.
E verdele grădinii primăvara
Înviorat cuminte, din brocart,
Și scoica venusiană cu ghitara
Închisă-n ea de-un Odiseu de cart,
E purpura adîncă-n draperie
Cu fluturi de email în cute-ascunși
Și mantii de prelați plecați să fie
În reci bazilici de pontife unși,
E galbenul spătarelor de jețuri
Cu bumbi albaștri în rețea dispuși.
Din glastre cafenii cînd suie cețuri
Și scîrțîie-n peizaje cărăbuși.
E capa de mătase violetă
Nepăsător răsfrîntă pe sofa,
Cînd aăteptgarea înlemni, secretă,
Capacul cu păstori, de besactea,
Este sideful spar peste platouri
Adus de caravele din ocean,
E-un alb veșmînt înăbușind ecouri
Din catedrale, la sfîrșit de an,
E marele chivot potocaliu
Cu sfinți de sînge presărați în stea
Și poartă-n miez. Mîneru-i negru-l țin
Din răsputeri : îl trage careva,
E ultima în care apoi, zac
Culorile din fiece odaie.
O scenă de irozi cu vîrcolac,
Împreunarea lor, în mijloc, taie.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonid Dimov
- Tip
- Poezie
- An
- 2002
- Cuvinte
- 172
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonid Dimov. “Poemul odăilor.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/leonid-dimov/poezie/poemul-odailorIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.