Þes pânza Numelui Tău
de Kabir(2006)
2 min lectură
Mediu
Þes pânza Numelui Tău
*
Femeia despărțită de iubitul ei deapănă la roata de tors
Cetatea trupului se ridică în frumusețea ei;
Și înlăuntrul ei a fost zidit palatul minții.
Roata iubirii se rotește în cer iar jilțu-i făcut din nestematele cunoașterii:
Ce fire subțire țese femeia și le subțiază cu iubirea și venerația ei!
Kabir spune: \"Eu țes ghirlanda zilei și a nopții.
Când iubitul meu vine și mă atinge cu picioarele sale,
Am să-i dăruiesc lacrimile mele.\"
*
Sub marea umbrelă a Regelui meu strălucesc
Milioane de sori și lune și stele!
El este Mintea din mintea mea: El este Ochiul din ochiul meu.
Ah, de-ar fi una mintea și ochiul meu!
De-ar putea iubirea mea să-l atingă pe iubit!
De s-ar putea răcori arșița-nvăpăiată a inimii mele!
Kabir spune: \"Când unești iubirea cu Iubitul, atunci ai desăvârșirea iubirii.\"
*
La cine să merg să aflu despre iubitul meu?
Kabir spune: \"Așa cum nu poți afla nicicând pădurea
Dacă ignori copacul, tot astfel El nu poate fi găsit
Niciodată în abstracțiuni.\"
*
Am învățat limba sanscrită, așa că oamenii
Îmi spun că-s înțelept:
Dar ce folos din asta, când plutesc în voia soartei,
Ars de sete, pârjolit de arșița dorinței?
Degeaba porți pe cap povara aceasta de mândrie
Și deșertăciune.
Kabir spune: \"Pune-o jos în colb și ieși degrabă
În întâmpinarea Iubitului. Spune-i pur și simplu:
Doamne.\"
*
Există vreun înțelept care să asculte muzica
Aceea solemnă ce se înalță în văzduh?
Căci El, sursa a toată muzica, împlinește toate
Vasele și rămâne El însuși în deplinătate.
Cel care e trup e mereu însetat, fiindcă urmăreș-te
Ceea ce e în parte:
Dar totdeauna acolo susură adânc și tot mai adânc sunetul
\"El este acesta – acesta este El\"
Topind dragostea și renunțarea într-una.
Kabir spune: \"O, frate! Aceea e Lumea Dintâi.\"