* Ceea ce vezi nu este; iar pentru ceea ce este nu ai cuvinte. Dacă nu vezi, nu crezi: ce ți se spune, nu poți primi. Cel care știe să cearnă

* Ascunsă dincolo de cer Ascunsă dincolo de cer e Þinta La dreapta e Soarele, Lunai-i la stânga Bisectoarea trebuie să fie ascunsă Corpul e

Cauți să dai de mine? Cauți să dai de mine? Sunt pe locul de lângă tine, Umărul meu îl atinge pe-al tău. N-ai să găsești nici în stûpa,

Þes pânza Numelui Tău * Femeia despărțită de iubitul ei deapănă la roata de tors Cetatea trupului se ridică în frumusețea ei; Și înlăuntrul ei a

Ființă liberă Ființă liberă, cerul e acoperit și se-ntunecă, Revin dinspre norii musonului, Pică stropi de ploaie. Hai sus, învățatule,

* Nu-i decât apă Nu-i decât apă în iazurile sfinte. Știu pentru că am înotat în ele. Toți zei sculptați în lemn și în fildeș Nu poate

* Ard lămpi în fiecare casă, orbule! Și tu nu le poți vedea Într-o bună zi ți se vor deschide ochii deodată, și ai să vezi: Și cătușele morții

* Când în sfârșit ai ajuns la oceanul fericirii, nu te întoarce însetat. Trezește-te, omule, smintitule! Căci moartea te

* Ce greu e să-l întâlnești pe stăpânul meu! Pasărea ploii se tânguie însetată după ploaie: Aproape că moare de dorul ei, și totuși nu vrea Să

Am ajuns să cunosc Puterea Iluziei ca fiind Marea Hoață Brațele ei se leagănă ținând păienjenișul capcanei Și cu glas dulce vorbește

Atârnă astăzi leagănul iubirii! Atârnă corpul și mintea între brațele Iubitului, în extazul fericit al iubirii. Adu-ți șuvoaiele

Când am să te văd din nou Iubirea mea? Neogoit sunt de dorul să te privesc, Tulburate îmi sunt și ziua și noaptea, Ochii mei numai la tine

A venit Domnul meu la Domnul meu acasă: dar eu n-am trăit cu El, și n-am gustat din El, și tinerețea mea a trecut ca un vis. În noaptea

Drag îmi e într-adevăr cel care poate chema pribeagul înapoi acasă. Acasă e adevărata uniune, acasă e bucuria de viață: de ce să-mi

Mintea mi s-a întors La propria ei stare dintâi; L-am realizat pe Domnul Când am murit, încă trăind. Spune Kabir: Mă cufund În

Ce să spui despre discuțiile Care învăluie Adevărul? Prea multă vorbă duce la confuzie Dar fără vorbă cum poți să discuți? Dacă ți-e

Prietene, Pune-ți nădejdea în Oaspete. Câtă vreme ești în astă viață Sari în experiență, Câtă vreme ești în viață! Gândește-te…

Domnul e în mine, Domnul e în tine, așa cum în fiecare sămânță e viață. O, slujitorule! Lasă la o parte falsa mândrie și caută-L în tine

Trupul și mintea mea mâhnite sunt Pentru că Tu nu ești cu mine. Ce mult te iubesc și te doresc în casa inimii mele! Când i-aud pe

Nepătatul Ram e fără pereche Manifestând Tot Pătatul (Realul) Pătat e Pântecul Facerii și silaba Om, Pătatul solicit toată vasta

N-ai auzit melodia pe care o cântă Muzica Necântată? În mijlocul odăii harfa bucuriei răsună dulce și blând – ce nevoie ai să ieși afară

Gorakhnat îl întreabă pe Kabir: „Spune-mi, o, Kabir, când a început vocația ta? Când și-a avut răsăritul iubirea ta?” Kabir răspunde:

O, Slujitorule de Dumnezeu, unde se duc Ida, Pingala și Sushumna, cele trei nadi când se rupe firul vieții? Cel care tine firul e dincolo

El e adevăratul Sadhu, care poate dezvălui forma Celui Fără Formă vederii acestor ochi: Care învață simpla cale de a-L atinge, care e