Þes pânza Numelui Tău
de Kabir(2006)
1 min lectură
Mediu
*
Ard lămpi în fiecare casă, orbule! Și tu nu le poți vedea
Într-o bună zi ți se vor deschide ochii deodată, și ai să vezi:
Și cătușele morții îți vor cădea de la încheieturi.
Nu e nimic de spus sau de auzit, nu e nimic de făcut:
Cel care e în viață, dar mort, e cel care nu va mai muri nicicând.
Pentru că trăiește în singurătate, yoghinul spune că sălașul lui e departe.
Domnul tău este aproape: dar tu te cațeri în palmier să-l cauți.
Brahmanul trece din casă în casă și inițiază oamenii întru credință:
Vai! Adevărata fântână a vieții e lângă tine, iar tu ai ridicat un bolovan
La care te închini. Kabir spune:
\"N-am să pot spune niciodată ce dulce e Domnul meu. Yoga,
Șiragurile de mătănii, virtutea și viciul – toate astea nu sunt nimic pentru El.\"