Elegii – I
Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
de Johann Wolfgang Goethe(2018)
1 min lectură
Mediu
Pietre, dați-mi un semn, vorbiți, înalte palate,
Străzi, o vorbă rostiți! Demone, nu te arăți?
Însuflețit este tot, da, între sfintele-ți ziduri,
Veșnică Roma, și mut, doar pentru mine, e totul.
O, dar cine-mi șoptește, la ce fereastră zări-voi
Dulcea făptură ce-n flăcări mă răcorește?
Încă nici nu presimt calea pe care urma-voi
– Spre ea, de la ea – și timpul cel scump voi jertfi.
Tot mai contemplu biserici, palate, ruine, coloane,
Așa cum un om chibzuit se cade la drum să se poarte.
Dar asta îndată va trece și-un singur templu rămâne,
Templul lui Amor care pe inițiat îl primește.
Da, ești o lume, tu, Roma; dar fără iubire
Lumea n-ar mai fi lume, Roma n-ar mai fi Roma.
Traducere Maria Banuș
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- An
- 2018
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Johann Wolfgang Goethe. “Elegii – I.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/johann-wolfgang-goethe/poezie/elegii-iIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.