Corbul și vulpea
fabule
de Jean de La Fontaine(2005)
1 min lectură
Mediu
Jupânul Corb, pe-o creangă cocoțat,
Þinea în clonț un boț de caș furat.
Ademenită de mirosul cașului,
Cumătra Vulpe-i spuse-așa borfașului:
-Să ne trăiți mulți ani , Măria Voastră,
că sunteți zău, ca din cutie scos!
Iar de-ați avea și glasul mlădios
Pe cât v-arată penele frumoas-
Mă prind c-ați fi vreo Pasăre Măiastră!”
Ci corbul, auzind-o, pe gânduri nu mai șade.
Deschide ciocul. Prada cade.
Și vulpea , înghițind-o,îl dăscălește:-“Bade,
Ligușitorii-nu știai, se pare-
Trăiesc pe seama cui le dă crezare.
Dar lecția pe care o-nvățași
O fi făcând cât botul tău de caș!…
Înmărmurit, crocanul juratu-s-a cumplit
Că n-o să se mai lase de-acum păcălit.